ADHD, adevăr sau minciună?

Cum au devenit dintr-o dată 8% din copii bolnavi

Există cu adevărat ADHD-ul?

Leon Eisenberg este considerat inventatorul diagnosticului modern al ADHD-ului, diagnostic contestat în mediul academic.

Recunoscutul profesor de psihologie de la Harvard, Jerome Kagan, a declarat într-un interviu Spiegel că ADHD-ul este o simplă invenție: ,,El oferă o critică dură la adresa clasificării sănătății mintale și a companiilor farmaceutice, acuzându-le că au clasificat în mod incorect milioane de persoane ca fiind bolnave mintal din interes propriu și din lăcomie” ( A se vedea întreg interviul aici )

Neurologul Richard Saul consideră că nu există această boala, iar persoanele diagnosticate cu ADHD se împart în două categorii: prima este reprezentată de persoanele care prezintă un nivel de impulsivitatea și de neatenție normal (care nu reprezintă o boală), iar cei din a doua categorie sunt persoanele care suferă de altă boală. Pentru pacienții din prima categorie, Richard Saul recomandă o alimentație sănătoasă, sport, odihnă și nu în ultimul rând, limitarea utilizării telefoanelor mobile. ( Vezi articolul aici )

Psihologul american Thomas Armstrong argumentează că multe comportamente etichetate ca ADHD sunt de fapt răspunsuri normale ale copiilor la influențe sociale, emoționale și educaționale complexe, nu o tulburare medicală distinctă.

Mai există mulți oameni de știință care pun la îndoială sau neagă complet existența ADHD-ului precum Mircea Toplean, Sami Timimi, Martin Whitely, Allen Frances, Fred Baughman etc.

Cum a apărut ADHD-ul în România?

ADHD-ul în România a fost promovat de diverse ONG-uri și de companii străine precum Eli Lilly. Înainte de această campanie de promovarea a ADHD-ului, existau foarte puține informații despre acest sindrom în România. Eli Lilly a organizat campanii de ,,conștientizare” în școli și a sponsorizat conferințe pe tema ADHD-ului. De asemenea, această companie a plătit medici pentru a susține anumite evenimente pentru promovarea acestei ,,boli”. Nu în ultimul rând, reclamele Eli Lilly au apărut și pe spatele manualelor studenților, spunând ,,ADHD afectează până la 8% din populație”. În 2015, Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România a cheltuit peste 3 milioane de euro pentru subvenționarea rețetelor cu Strattera (Medicament folosit pentru tratarea ADHD-ului produs de Eli Lilly), potrivit datelor furnizate de Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate și de Eli Lilly.

Mai este un alt aspect foarte important, copiii sunt educați să fie violenți prin desene animate, filme, jocuri video etc și apoi ,,diagnosticăm” 8% (procent estimat de cercetători) din copii ca fiind ,,bolnavi” de ADHD și, prin urmare, trebuie să le dăm droguri, fiindcă medicamentele pentru ADHD sunt, de fapt, droguri.

În București, sunt aproximativ 200000 de elevi, iar dacă 8% din copii sunt bolnavi de ADHD, așa cum spun studiile, asta ar însemna că 16000 de copii trebuie drogați. Dacă un copil este mai energic sau mai vioi, acesta este imediat ,,diagnosticat” cu ADHD și este pus să ia o mulțime de droguri care îi fac mai mult rău decât bine.

Mai mult, copiii aflați în grija statului au o probabilitate de 15 ori mai mare de a fi diagnosticați cu ADHD comparativ cu ceilalți copii. Un reprezentant ONU, Pascal Rudin, și-a exprimat îngrijorarea față de cazurile crescute de ADHD în instituțiile maternale din România, spunând că medicamentele ar putea fi folosite ca o formă de pedeapsă. De exemplu, în 2016 a existat un caz în care medicul psihiatru Ramona Gheorghe a fost arestat sub acuzația de “tratament psihiatric excesiv în absența unei examinări atente a minorilor pentru a le reduce capacitatea de a acționa și de a se exprima”. Aceasta prescria medicamente puternice care afectau mintea copiilor, pentru a-i controla mai ușor.

Cât de sigur este tratamentul împotriva ADHD?

Medicamentele care sunt folosite pentru tratarea ADHD-ului sunt psihotrope ( adică afectează mintea, emoțiile și comportamentul uman), având efecte adverse serioase precum insomnie, dureri de cap, anxietate, nervozitate, hipertensiune, tahicardie, palpitații, pierdere în greutate, amețeli, greață, însă au și efecte adverse mai grave (ce-i drept mai rar întâlnite) precum moarte subită, tentativă de suicid, crize epileptice, blocarea arterelor cerebrale, convulsii majore, paralizie, priapism, leșin etc.

Medicamentele prescrise pentru ADHD de obicei reprezintă primul pas, urmând să fie prescrise o altă serie de medicamente care să combată efectele adverse ale primului precum anti-depresivele. Există mulți copii care  erau mai energici la școală (nu violenți), iar pentru a-i stăpâni mai ușor, profesorii le-au spus părinților să facă un tratament pentru ADHD. De frică să nu fie excluși de la școală, părinții au acceptat și au început să le dea medicamente prescrise de medici. Un astfel de caz s-a întâmplat în SUA, în care o fată de 7 ani a început să ia medicamente în urma presiunii din partea școlii. Substanțele pe care le lua o făceau agitată și indispusă, iar doctorul i-a recomandat să ia Prozac (anti-depresiv). Până la vârsta de 30 de ani, aceasta a luat 14 medicamente psihotrope. Toate acestea i-au afectat creierul, nu mai putea să gândească clar, și-a pierdut perspicacitatea, avea dificultăți de învățare și era mereu obosită. De fiecare dată când se plângea doctorilor de aceste simptome, aceștia îi creșteau doza  sau îi dădeau alte medicamente. (Pentru mai multe detalii, vezi aici articolul)

Cauza principală a lipsei de atenție la copii

Oamenii utilizează din ce în ce mai mult telefoanele mobile, însă cei mai vulnerabili sunt copiii. De când am început să ne uităm la videoclipuri scurte (până în 60 de secunde), atenția noastră s-a micșorat considerabil. Durata medie de atenție a scăzut la doar 8 secunde! (Vezi aici ) Pe lângă faptul că ne-am pierdut capacitatea de a ne concentra, ne-am pierdut și răbdarea. Activitățile precum cititul sau sportul  au devenit plictisitoare, deoarece nu stimulează atât de mult dopamina precum vizionarea de videoclipuri scurte sau jocurile video. Din acest motiv, foarte mulți copii nu se pot concentra asupra unei activități, nu din cauza unei boli sau unui sindrom.

Cauzele creșterii violenței în rândul copiilor

De asemenea, comportamentul elevilor a devenit din ce în mai violent, iar cazurile de bullying au crescut alarmant în instituțiile de învățământ. Cauza principală a acestei creșteri continue este expunerea îndelungată a copiilor la violență, oricare ar fi felul ei. Desenele animate, filmele, jocurile video, muzica etc sunt pline de crime, jigniri, infracțiuni, lupte, ceea ce le intră în subconștient copiilor ca fiind normale. Comitetul Consultativ Științific al Chirurgului General privind Televiziunea și Comportamentul Social din SUA a fost format in 1969 pentru a evalua impactul violenței asupra telespectatorilor, axându-se, în special, pe tineri. Aceștia au identificat 3 efecte majore ale vizionarii de programe violente la televizor:

• Copiii devin mai puțin sensibili față de suferință altora
• Copiii dobândesc o frică față de lumea din jur
• Copiii sunt mai predispuși să se comporte agresiv cu cei din jur

Jocurile video au efecte asemănătoare. O meta-analiza asupra violenței din jocurile video, condusă de psihologul american Craig Andreson, a concluzionat următoarele: ,, Dovezile sugerează în mod puternic că expunerea la jocuri video violente reprezintă un factor de risc cauzal pentru creșterea comportamentului agresiv, a cogniției agresive și a afectului agresiv, precum și pentru scăderea empatiei și a comportamentului prosocial”

Ce e de făcut?

Având în vedere toate aceste lucruri, copiii nu suferă de ,,boala” ADHD, ci mai degrabă de efectele nocive ale tehnologiei. Nu luați medicamente pentru ADHD! Acestea au o mulțime de efecte adverse care, de obicei, duc la prescrierea și mai multor medicamente psihotrope, afectând grav pe cei mici. Copiii trebuie să ducă un stil de viață echilibrat, să mănance sănătos, să doarmă 8-9 ore pe zi, să facă sport și să limiteze timpul petrecut pe telefon pentru a evita astfel de probleme.

Surse

https://balkaninsight.com/2019/07/23/romanian-children-in-care-plied-with-unnecessary-prescription-drugs/?referrer=grok.com – Copii din orfelinate și diagnosticarea cu ADHD

https://archive.is/Wjq2P#selection-2339.0-2343.378 – Articol copii aflați sub tratament pentru ADHD

https://www.desprecopii.com/info-id-12537-nm-De-ce-ADHDul-ar-trebui-tratat-fara-medicamente-parerea-specialistilor.htm

https://www.desprecopii.com/info-id-22427-nm-Este-ADHDul-supradiagnosticat.htm?referrer=grok.com

https://sinopsis.info.ro/2019/07/23/copiii-aflati-in-grija-statului-indopati-cu-medicamente-inutile/ – Copii din orfelinate diagnosticați fictiv cu ADHD.

https://www.kirkusreviews.com/book-reviews/richard-saul/adhd-does-not-exist/ – Rencenzia cărții scrise de medicul Richard Saul

https://www.spiegel.de/international/world/child-psychologist-jerome-kagan-on-overprescibing-drugs-to-children-a-847500.html?referrer=grok.com – Interviu Spiegel cu Jerome Kagan

https://www.nytimes.com/2025/06/23/learning/8-seconds.html – articol despre durata atenției noastre

https://telefonicatech.uk/articles/the-goldfish-effect-an-age-of-the-eight-second-attention-span/ – articol atentie

https://www.apa.org/topics/video-games/violence-harmful-effects?referrer=grok.com – Studiu Violenta copii