,,Ați înteles” este probabil una dintre cea mai auzită întrebare pe care profesorul o adresează copiilor, pare firesc. Însă, nici un copil nu are curajul să răspunda cu ,,nu, n-am înțeles”, de ce oare?
Devin profesorii nervoși atunci când un copil cere să-i mai fie explicată lecția odată? De ce? Este firesc ca unii copii să nu înțeleagă anumite lucruri, dar se pare că pe anumiți profesori îi deranjează acest lucru, deoarece trebuie să depună mai mult efort la oră explicând lucrurile neînțelese.
Ca o metodă de prevenire a punerii de întrebări de către copii, adesea, profesorul batjocorește pe acel elev care a avut curajul să spună că nu a înțeles ,, Numai tu nu ai înțeles din toți colegii tăi?” (chiar dacă, de cele mai multe ori, nici colegii nu au înțeles). Mai mult, profesorul mai folosește o tehnică parșivă, de a baga râcă între copilul care întreabă și colegii săi ,,O să vă iau pauza ca să-i explic lui cutare” În acest fel, nici un copil nu o să mai aibă curajul să întrebe vreodată, văzând repercursiunile.

Astfel, copiii nu înțeleg lecția de la școală și sunt nevoiți să facă meditații pentru a nu rămâne în urmă sau pentru a promova niște examene. De ce ne mai trimitem copiii la școală dacă nu învață aproape nimic și sunt nevoiți să învețe singuri, acasă, ori cu meditatorul? Ați observat că profesorii dau mult mai multe teme pentru acasă ca să compenseze pentru nepăsarea lor? Cât timp ar trebui un copil să petreacă învățând, dacă la școala stă 5-6 ore, după care să meargă la meditații si, nu în ultimul rând, sa-și facă temele pentru clasă?
De unde vine această repulsie? Până la urmă, meseria de profesor necesită niște calități specifice precum oratoria, răbdarea, empatia etc. Cum au ajuns acești oameni în postura de pedagogi, fiind însărcinați cu educarea copiilor noștri? Unde este empatia fară de care profesorii nu pot preda?